Semnatura din stilul de scris

Cati dintre voi si-au dorit vreodata sa scrie? proza, poezie, you name it, nu conteaza? Multi, putini? Cativa cu siguranta :) dar probabil ca v-ati gandit ca nu aveti destul talent sau originalitate, si nu ati avea neaparat ceva nou de zis fata de restul scriitorilor si sutelor de pagini deja create... Dar in lumea virtuala oare cum sta treaba?

Ce vreau eu sa zic prin post-ul asta e ca: fie ca scriem pe blog, fie ca pe mess, fie pe forumuri sau alte pagini, trebuie sa stiti si sa luati in considerare faptul ca fiecare din noi are un stil aparte de scris, o semnatura aparte a fiecaruia, care ne tradeaza personalitatea si prin care putem fi recunoscuti oricand, ca mici scriitori ce suntem :) Just think about it, se zice ca marele avantaj al Internetului e ca poti ramane anonim, sau te poti ascunde sub un avatar, o identitate sau mai multe, pe care le creem asa cum dorim... Oare sa fie adevarat?

Pun pariu ca puteti sa va faceti 100 de ID-uri false de mess, sa intrati pe mine, si sa imi scrieti, eu v-as recunoaste :D bineinteles, pe cei apropiati cu care vorbesc des. Cert este ca sfatul meu e sa va antrenati skill-ul asta: incercati sa va dati seama de semnele distinctive ale fiecarei persoane, pot fi expresii uzuale, smiley-uri preferate, stil de scris, o gramada. E util mai ales cand vrea cineva sa va pacaleasca si sa va scrie de pe ID altei persoane :P

Va dau niste exemple ale mele: nu scriu cu diacritice, nu folosesc cratima ci spatiu in locul ei (eg: intr o), smiley preferate - :D ;;) :-?? :P, pun 2 puncte de suspans si nu 3, amestec romana cu engleza, ''na'', ''mda'', ''oki'', si probabil multe multe altele de care nu imi dau seama! Na ca v-am dezvaluit o parte din stilul meu, nu va mai pot pacali !

Voi ce stil aveti? Dar cei apropiati ?

Krp

Viata ca un puzzle

Ieri mi-am luat un puzzle, n-am mai facut demult, si mi s-a facut ''pofta'', am ales unul care nu are foarte multe piese, dar are high-level of dificulty, pt ca piesele au forme neregulate :D si mesterind la el, m-am gandit ... cat de mult se aseamana vietile noastre cu un mega giga puzzle, cu jde mii de piese... sa explic

Cutia e tot timpul frumoasa, ne gandim, uaa ce fain o sa ma distrez, il dau gata in 2 zile si apoi il inramez. Cand deschidem cutia, vedem sutele de piese care parca toate sunt la fel, si ne gandim: ai de mine...e imposibil de facut ! = cam asa patim cand parasim copilaria inocenta si simpla ca un puzzle deja facut, si incepem adolescenta

Pentru unii, pasul urmator e sa ia fiecare piesa, sa caute una care se aseamana, dupa 3 ore isi baga picioarele cand vad ca au lipit 2 3 piese in cel mai bun caz si degeaba s-au tot uitat la poza de pe cutie, ca parca piesele dinauntru nu vor da niciodata imaginea stas imprimata frumos pe ambalaj ... Pentru altii, dupa mini sesiunea de panica de la deschiderea cutiei, urmeaza conturarea ''strategiei'': prima data fac rama, ca sa stiu cat e de mare, cam ce culori vin pe unde, si sa stiu clar ce am de facut. Apoi impart si aleg piesele pe culori - cele cu apa intr-o gramada, cele cu cer in alta gramada, cele cu verdeata in alta gramada, etc. = cam asa gestionam perioada adolescentei

Apoi, incetul cu incetul, prin metoda ''trial & error'', lipim cate o piesa pe rand, de cadrul creat mai devreme, iar imaginea deja incepe sa se contureze: apar primele fete, peisaje, forme, si deja castigam incredere in noi, si ne spunem ca in cateva zile va fi gata. Unele piese le cautam minute in sir, dupa forma sau culoarea lipsa, incercand sa umplem un anumit gol, si cand le vedem stim fara sa le mai probim ca acolo e locul lor, iar cand le asezam fac clic! si e perfect = cam asa patim cu persoanele, lucrurile, activitatile din viata noastra, cand am gasit ceea ce cautam, si ne indreptam usor usor inspre viata de adult

Avem unele bucati deja formate, rama se ingroasa si ajungem tot mai aproape de centrul imaginii, deja totul merge ca pe roate si pare ca pe final toate piesele se aranjeaza asa cum ni s-a promis pe cutie. Suntem mandri de ce am realizat, si deja ne gandim ce va urma dupa? = cam asa patim cand viata de adult e pe sfarsit, si ne indreptam usor catre batranete



Ultimul pas, cand puzzle-ul e gata, ar fi sa decidem ce dorim sa facem cu ceea ce am incropit si ne-a luat asa mult timp. Il intoarcem pe spate, il lipim cu scoci, si il punem intr-o rama frumoasa pe un perete gol. Astfel, oricine se poate uita la el, si vedea ce am realizat noi ... pe parcursul unei vieti intregi, exact ca un puzzle ...

Cateva cazuri speciale aici:  unii il vor dezmembra si il vor pastra in cutie, ca il mai fac ei candva inca odata...dar nu au inteles, ca un puzzle se face o singura data, si chiar daca la sfarsit ne lipseste o piesa, si pare ca avem cel mai mare ghinion din lume, sigur acea piesa e undeva sub pat, in vreun papuc sau uitata in cutie, si nu trebuie niciodata sa ne oprim din cautatul ei !

Poate nu  toti vor gusta metafora, insa ceea ce vroiam sa subliniez, e importanta primilor pasi, in adolescenta, cand ne formam strategia de viata, daca o facem!, si cat de mult conteaza acest lucru pentru tot restul desfasurarii vietii noastre, si cum acest simplu pas, ne ordoneaza si ne usureaza munca atat de mult incat nici cele mai nastrusnice piese nu vor rataci prin cutie pana cand cu sanse mici, sa le observam noi locul unde se potrivesc...

Voi cum ati procedat cu ''puzzle-ul'' vostru? :D

Krp

Ce spun serialele pe care le urmarim despre noi?

Ma gandeam acum cateva minute, ca exista o legatura puternica intre serialele TV pe care le urmarim, si personalitatea sau viata noastra pe de-a-ntregul.  Asa ca m-am analizat putin, reflectand asupra serialelor la care inca ma uit sau m-am uitat de-a lungul vremii. Deci, imi plac urmatoarele seriale pentru ca:

Carnivale – un serial exceptional filmat si regizat, care a costat HBO o groaza de bani si care sigur de aia a fost cancelled. E vorba de lupta dintre bine si rau, iar ingeri si demonii de pe pamant ii gasiti in cazul de fata la circ :P doar 2 sezoane, 24 ep, foarte foarte bine realizat, cu un iz misterios si infricosator pe alocuri, religios si induiosator pe de-alta parte, combinatia ideala pentru iubitorii de seriale SF/mistice/fanteziste

Seinfeld – e printre primele seriale la care m-am uitat, pe cand nu existau torrente sau dc++ uri si alte ghidusii de gen, si m-as uita si acum la el, in primul rand din cauza simplitatii umorului lui Jerry, si a felului in care remarca lucruri atat de banale din viata noastra, dar reuseste sa le dea un aer haios, ca o adiere pe care mai ca, mai ca no percepi, dart e racoreste pe spate. Imi place si modul in care sunt construite situatiile si personajele, in special George :D

  

Friends – pentru ca imi aduce mereu aminte de prietenii mei, si de toate prostiile prin care am trecut impreuna, dar am reusit sa le depasim chiar cu un zambet pe buze. Cel mai mult imi place de Chandler, dumele lui sunt excelente si ma binedispun oricand, si imi place si ca nu au prea mare legatura episoadele intre ele, ceea ce il face usor de urmarit in orice ordine se scot episoadele de pe net :)

Sex & the City – nu din cauza intamplarilor neaparat, ci mai degraba pentru scenele in care fetele se aduna la cafenea, si toarna tot ce li s-a intamplat cu cea mai proaspata sinceritate pe care am intalnit-o in vreun serial. Deci motivul pentru care imi place: imi aduce mereu aminte de gagicele mele, pe care le iubesc si cu care avem numeroase amintiri de gen prin diverse cafenele/apartamente/buzi :))

Heroes – imi place pentru ca e pe baza de genetica, si mie asta mi-a placut mereu, plus ca are foarte multe personaje diferite, iar personajul rau, Sylar, e un bunoc brunet care te scoate din toti sperietii dar te si hipnotizeaza in acelasi timp; povesti de dragoste, prietenie, familie, le are pe toate si la final binele castiga :P (ps: daca va uitati cap coada la toate sezoanele, sigur o sa vi se para ca e sfeclita rau povestea, probabil e, dar pentru fanii X-men si chestii de gen, amestecate cu teen movies si  presarat cu putin SF, e un serial ideal)

House MD – serialul meu preferat in curs de vizionare, bineinteles din cauza lui Greg House si sarcasmele lui mai mult decat acide, care te fac sa ai impresia ca e un porc insensibil; defapt in spatele schiopatatului se ascunde o inima mare si un suflet cald, care se exprima insa in felul lui propriu si extrem de frustrant

Fringe – un serial cu un subiect foarte bun, lumi paralele, care ajuns la sezonul 3 parca, deja e foarte tras de par, dar ma uit pentru profesorul Bishop si trazniile pe care le face, plus ca mi-ar placea sa se termine odata si sa aflu cine castiga :P pana atunci, mister din toate partile, cateva personaje dubioase, love love, santaj si duble identitati, suna bine nu?
  

Kyle XY – again, cancelled, desi mai bine asa, ca subiectul principal era cam tras de par deja, insa imi pare tare rau ca nu am aflat cum se gata povestea de dragoste intre Kyle si Jessi sau Amanda (sper ca ea), am ramas chiar trista cand am gatat ultimul episod… O coloana sonora foarte faina, pentru fanii genului Travis/Augustana/16 frames, plus ca are teen stories, genetics si personajul principal, Kyle, e un supercute genius  :D

Chuck – pe langa (febletea mea) un geek supercute ca si personaj principal, e o comedie cu tot felul de personaje haioase si spionaj pe baza de CIA, FBI, NSA si alte institutii de 3 litere din lumea intreaga, care se lupta cu diversi bad guys care vor sa puna stapanire pe lume. Chuck devine spion fara voia lui, si se alege cu o gagica-spion frumoasa foc, care ii apara curul la fiecare pas – un serial light, de relaxare, haios si foarte proaspat

The Big Bang Theory – descoperit mai nou, e genial din toate punctele de vedere – episoadele sunt scurte, compacte, presarate cu umor pentru toate gusturile, iar personajele sunt exceptional caracterizate, in special Sheldon pe care iti vine sa il strangi de gat, dar il ierti de fiecare data asa cum face Leonard, prietenul lui cel mai bun; mai jos un mic video cu cea mai tare faza EVER! din serial

 

+ bonus:  

 

The Office – imi place pentru ca e gen reality show, cu faze ataaaaaat de penibile ca in viata de zi cu zi, care te fac sa razi cu lacrimi sau sa iti scoti firele din cap, de la caz la caz. E usor de urmarit, episoadele sunt scurte si nu au foarte mare legatura intre ele, ideal pentru iubitorii de povesti corporate din studiile de caz – in serialul asta o sa vedeti situatii cum nu ati mai intalnit niciodata

Nip/tuck – ultima mea descoperire, ma uit doar de cateva zile si nu ma pot satura. E despre 2 chirurgi, plastic surgeons defapt, unul mai bunoc ca celalalt, si situatii din viata reala care te lovesc peste fata ca o halca de carne proaspat scoasa din porcul de Craciun, literally, daca nu va place sangele nu va uitati. E comic, e de plans, e de gandit, e twisted, e de ciuda, e de toate pentru toti :D abea astept sa vad ce urmeaza in sezoanele 2 – 7 (puteti sa va uitati linistiti ca s-a gatat, 7 e ultimul sezon)

Retina voastra de ce seriale e gadilata si de ce? :D

Krp