Poveste de dragoste - Capitolul 1, Episodul 1 - Intalnirea oarba ...

Asa a inceput totul ... Acum tocmai ce am inchis telefonul, e stabilita locatia si ora de intalnire cu irezistibila R. Stiam ca va veni acest moment si il asteptam cu nerabdare de zile in sir care parca nu se mai terminau. Am plecat de la servici spre locul stabilit cu pasi grabiti dar tematori; m-am abtinut sa nu incerc sa aflu cat mai multe despre ea, mai ales ca pagina mea de Facebook era plina de updates despre ea ...

Apoi am zarit-o ... La prima impresie mi-am zis: ''Sigur e ceva specialista in Wellness, la cum arata de bine...". Imbracata cu o rochie de saten cyclam cu alb si pe deasupra un paltonas transparent lucios, mi-a atras privirea din si nu m-am putut dezlipi ochii de ea toata seara. Apoi am facut cunostinta, si-a dat jos haina si am inceput sa povestim nimicuri: de unde e, cum a ajuns in Timisoara, cu ce se ocupa (am aflat ca era specialista in tratarea celulitei la un laborator din oras si ca acum incerca sa isi promoveze noul produs). I-am spus si despre mine, si ca m-ar fi tentat sa incerc si eu produsele ei ...

Prin decolteul adanc, i-am zarit desuul roz aprins, lucios, care ma ademenea sa il ating...Dupa vreo doua ore, am plecat spre casa, ne-am atins din greseala pentru prima oara, apoi nu i-am mai dat drumul, era atat de bine...Parfumul ei discret dar impunator mi se intiparise in minte, catifelarea ei imi rasfata acum pentru prima oara mainile, pielea ei moale de culoarea florii de piersica ma fascina, si m-a facut ca in acele ultime momente ale primei intalniri, sa imi doresc sa ne intalnim din nou dupa 3 secunde...

Ne-am despartit brusc, dar gandul mi-a ramas la ea, si la urmatoarea data cand ne vom intalni.

Krp

Sunt trenderita!

Recent am aflat de la Adri de un site: www.trender.ro. Care e ideea de baza a lui? Pai foarte simplu: motivul pentru care cumparam un produs si nu altul, si anume recomandarile prietenilor, familiei, cunoscatorilor din domeniu.


Si ce s-au gandit cei de la Trender (pe facebook site-ul e reprezentat de Trenderita Cristiana)? Sa creeze campanii prin care trimit produse gratis unor persoane, care trebuie sa le testeze si sa povesteasca online/offline cat de minunate sunt sau nu :) 


Ce poate fi mai fain decat sa primesti chestii gratis, sa le incerci, si sa spui mai departe ce parere ai? Oricum o faci in fiecare zi, mai ales ca exista o droaie de produse noi care apar ca ciupercile, si cum altfel sa stii pe care sa il alegi decat din recomandari? Altfel orbecaiesti printre rafturi, si alegi fie cel mai frumusel/roz/bine-mirositor produs, fie cel mai eften...Si te alegi cu ce te alegi, ca la loterie.


Asa ca am completat cateva formulare pe Trender.ro si acum voi primi acasa produsele anticelulitice de la Revicel! Abea astept, sper sa fie la fel de bune pe cat arata de frumos. Marturisesc din start ca am o oarecare reticenta in a crede ca o crema poate reduce celulita, dar nu strica sa incerc nu?

Incercati si voi?


Krp

Dilema de azi: ce produse de curatenie cumparam?

Pe principiul fiecare cu ''aia masii'' (si ca o femeie maritata ce mis, nu fac review-uri la cosmeticale, ci la produse de curatenie :)) ), post-ul de azi il scriu  doar pentru cei care fac curatenie on a regular basis, si care evident, si cumpara singuri/singure mai degraba, produsele pe care le folosesc cand fac curat.

Avand in vedere urmatoarele 2 aspecte: 1 = ne-am mutat la casa noastra de mai bine de un an si normal ca je face curat, si 2 = cum imi/ne plac lucrurile care lucesc mumos, 3/4 din casa ar trebui sa fie ca oglinda cand e curat (ca de, ne-o mancat adanc unde nu se spune sa punem oglinzi, si sticla, si inox, si all that crap)... ceea ce rezulta in urmatoarea dilema: ce dracu' de produse sa iei ca sa obtii efectul mai sus mentionat??

De un an de zile tot incerc sa fac cumva sa nu trebuiasca sa umblu in 4 supermarket-uri dupa tot ce imi trebe, mai ales ca e Kaufland la 2 pasi care ar trebui sa aiba de toate. Si normal ca zgarcita fiind, n-as da zeci de lei pe ceva ce literally se duce pe apa Sambetei de curatenie. Asa ca o sa schematizez mai jos ce am reusit sa experimentez pana acum si recomandarile mele:

• detergent universal de spalat pe jos: Mr. Proper. Explicatie: evident pe jos speli cel mai des, evident gresia noastra e pretentioasa, deci cred ca am incercat toate marcile posibile si toate lasa urme, ba nu se usca, ba x y z. Singurul ok e Mr. Proper, care chiar miroase persistent, desi e mai scump ca restu
• spray de mobila: Pronto. Explicatie: sunt o gramada, muuult mai ieftine, da degeaba ca iar se repeta treaba cu darele.
• spray de geamuri: Clin. Explicatie: e foaaarte ieftin, si are ce ii trebe, adica Alcool; am dat mult mai mult pe alte produse care imi promiteau chestii de genu ''hidrateaza sticla'', si...iara urme si iar urme.
• prosoape de bucatarie: Zewa. Explicatie: desi sunt muuuult mai scumpe, chiar folosesti doar o bucata fata de 4 5 la altele, absoarbe super bine si sterge chiar si uda fiind, fara sa lase scame, deci merita caruta de bani care e.
• balsam de rufe si detergent: Lenor+ Ariel. Explicatie: singurele la care chiar persista mirosul in haine si spala bine, dar aici depinde mult si de masina. PS: pentru detergent lichid, cel mai bun e Formil de la Lidl - ieftin si bun, la propriu.
• bureti, lavete si mop: Scoth Brite/Vileda. Explicatie: singurele care nu se deterioreaza, desi se imput la fel ca restul, dar am descoperit ca daca le aruncati in masina de spalat periodic, cand spalati ceva mai urat, vor fi ca noi! Merita triplu de bani, trust me 
• Vanish sau ce?: Sapun de casa Rex. Explicatie: Vanish-ul e o tampenie, daca pata e incapatatata, trebe so freci manual :P dar cu Rex merge imediat, mai ales daca sta 5 minute la inmuiat inainte.
• detergent de vase: Axion. Explicatie: e cel mai ieftin, sunt promotii mereu unde primiti cantitati in plus, sunt mai multe arome si face acelasi kkt ca si restu.
• detergent de covoare: Biocarpet. Explicatie: e cel mai ieftin si face ... acelasi kkt ca si restul :)) oricum covoarele ajung la spalatorie, asa ca nu prea conteaza cu ce altceva le mai improspatati.
• degresant/anticalcar si alte pt baie si bucatarie: produse W5 de Lidl (cel protocaliu pentru pete de grasime, cel galben de baie si cel roz pentru depuneri). Explicatie: efectul obtinut is merita si dublul banilor, mai ales ca sunt mai ieftine ca si altele.
• pentru inox: Axion crema solida putin abrziva. Explicatie: idem punctul anterior.

Per total ca si concluzie, la majoritatea e bine sa nu va zgarciti, pentru ca doar pierdeti timpul si banii efectivi, pentru 2 3 lei in plus. Oricum problema ramane: nu le gasesti pe toate in acelasi loc...drept pentru care eu cel putin ar trebui sa merg in vreo 3 locuri (Kaufland, Lidl, Real)...Macar ma plimb....

Sper ca v-a ajutat post-ul si ca v-am scutit de cel putin un experiment inutil :)

Krp

Rimelul nu e o optiune !

Desi nu am mai scris demult, azi mi-a venit iar cheful asa ca acest post este despre rimel :D

NU consider ca sunt un make-up specialist, dar am machiat si la studiouri profesionale de cateva ori, am machiat si mirese si domnisoare de onoare, si evident, PE EU :) nu foarte des, dar incat sa cred ca merit sa emit urmatoarea axioma, in speranta ca vreo domnisoara care actioneaza in prezent contrar ei isi va schimba ''viziunea'' :D

Deci, am zis: RIMELUL NU E O OPTIUNE !

Adica, va sa zica, daca vrei sa te machiezi, cat de simplu sa fie el amaratul de machiaj, nu se discuta! TE DAI CU RIMEL! daca nu, ma abtin sa comentez, vreau doar sa zic ca te-ai machiat degeaba pentru ca arati cam asa:

Deci serios, mai bine ramai nemachiata, sa e mai sigura treaba. Si acum motivez.

In primul rand, fie ca folosesti farduri praf, fie ca nu, sigurat vei scapa un strop sau firicel pe gene, si se vor vedea ca pixul fara rimel  acele gene murdarite cu diverse.
In al doilea rand, daca iti tragi doar o linie cu tus (contraargumentele in alt post cu alta ocazie - de ce ai vrea sa arati ca un desen animat?), vei crea un contrast foarte mare intre micile tale gene firave si proaspata linie vopsita cu tus.
In al treilea rand, si cel mai important, cine nu vrea sa aiba gene mai bine conturate, mai lungi etc.? Inafara de fetele norocoase care au gene care par deja cu rimel :D

NU se mai poarta buzele conturate puternic, deci accentul va cadea pe ochi, si ca o concluzie, rimelul trebuie sa exista in trusa oricarei fete. Si daca tot suntem aici, am un sfat, oricum ar fi genele voastre: e bine sa aveti in trusa mereu 2 rimeluri (alungire si volum), intai aplicati cel pentru volum (care va lasa mai multa pasta din cauza periutei mai rare) si apoi cel de alungire (care va desparti natural genele si le va alungi perfect).

TRUST ME: cu cat rimelul are o promovare mai pompoasa, e mai prost si evident mai scump (da, chiar si cele de firma). Am avut fff multe, si din moment ce sunt asa ''fana rimel'', cam stiu ce vorbesc. Sfatul meu e sa alegeti rimeluri cu pret decent, care fac un singur lucru (curbare, alungire, volum - ca alte atribute nu exista cu siguranta, e doar reclama).

Va pup si va las cu cateva poze de GOOD examples :D

Krp

Iepurasul ne aduce ... o noua doza de consumerism >:|

Asta se vrea a fi un post de sezon, si cu poza sugestive, deci voila!

Si cum n-am mai scris de mult timp aici, ma gandesc ca blogul meu devine un fel de like/dislike board - de data asta e cu chestii care incep cu NE- !

Vroiam sa scriu despre o senzatie ciudata pe care abea acum am analizat-o, ca m-a lovit iar in fata :) Acum cateva saptamani (!) cand au inceput cacaturile de paste - promotii, decoratiuni, targuri - prima mea reactie a fost: greata. Si e asa de simplu sa explic de ce: mi se pare ATAT de penibil comportamentul pe care il adoptam in preajma sarbatorilor: cumparam tot felu de cacaturi, mai ales de mancare, sau enshpe mii de lucruri nefolositoare, doar cu pretextul ca daca tot avem bani, si e Pastele, sa ne facem si noi un moft...ca ce naiba, atata am muncit, sa bagam si noi ceva haleala la matz, de parca n-ar mai exista ziua de maine ! Rahat !

Si cel mai tare ma enerveaza cand cobr si eu la Kaufland ca tot omu, sa iau o pita si hartie de sters unde gadila, si n-am loc nici sa ma invart ! Si atunci trebe sa inshfac prima chestie pe care o gasesc si sa scap de termitele care dau cu cardu in draci, chestie care e foarte NE-placuta pentru mine, ca mie imi place sa ma cacai mult cand aleg ceva :D


Poza mai jos cred ca spune totul, si e si cu ''tema'', dar acolo o sa ajunge cat de curand, asa ca poate ca in 2012 o sa murim de grasi, sau sufocati de miile de obiecte neflositoare cu care ne inconjuram. Deci poza:

Si acuma cu lucrurile faine de Paste: targurile de flori (si da, si eu cumpar chestii inutile da macar imi gadila frumos ochiu si produce si balconu meu neshte oxigen pt planeta, na !), Floriile si ca o pupam pe mama cu dublu motiv :D si ii cumpara cadou, soarele si ca ne putem plimba prin oras fara sa ne infofolim, faza aia cand cobor jos sa adun iarba sa fac cuibul cu oua (da, am 24 de ani, so what?? la mine n-ar veni iepurele?), faptul ca mergem la sat la aer curat si facem chestii ''traditionale'' at their finest :D si sigur mai sunt si altele, dar irelevante.

Am zis !

Krp

Cu dedicatie speciala

Pentru toti care imi trimiteti tot felu de mail-uri cu .ppt-uri despre ce mancam, ce bem, ce sa facem, cum sa fim eco, cum o sa fie in 2012, eu va dau inapoi ASTA:

Get it?

Krp

Semnatura din stilul de scris

Cati dintre voi si-au dorit vreodata sa scrie? proza, poezie, you name it, nu conteaza? Multi, putini? Cativa cu siguranta :) dar probabil ca v-ati gandit ca nu aveti destul talent sau originalitate, si nu ati avea neaparat ceva nou de zis fata de restul scriitorilor si sutelor de pagini deja create... Dar in lumea virtuala oare cum sta treaba?

Ce vreau eu sa zic prin post-ul asta e ca: fie ca scriem pe blog, fie ca pe mess, fie pe forumuri sau alte pagini, trebuie sa stiti si sa luati in considerare faptul ca fiecare din noi are un stil aparte de scris, o semnatura aparte a fiecaruia, care ne tradeaza personalitatea si prin care putem fi recunoscuti oricand, ca mici scriitori ce suntem :) Just think about it, se zice ca marele avantaj al Internetului e ca poti ramane anonim, sau te poti ascunde sub un avatar, o identitate sau mai multe, pe care le creem asa cum dorim... Oare sa fie adevarat?

Pun pariu ca puteti sa va faceti 100 de ID-uri false de mess, sa intrati pe mine, si sa imi scrieti, eu v-as recunoaste :D bineinteles, pe cei apropiati cu care vorbesc des. Cert este ca sfatul meu e sa va antrenati skill-ul asta: incercati sa va dati seama de semnele distinctive ale fiecarei persoane, pot fi expresii uzuale, smiley-uri preferate, stil de scris, o gramada. E util mai ales cand vrea cineva sa va pacaleasca si sa va scrie de pe ID altei persoane :P

Va dau niste exemple ale mele: nu scriu cu diacritice, nu folosesc cratima ci spatiu in locul ei (eg: intr o), smiley preferate - :D ;;) :-?? :P, pun 2 puncte de suspans si nu 3, amestec romana cu engleza, ''na'', ''mda'', ''oki'', si probabil multe multe altele de care nu imi dau seama! Na ca v-am dezvaluit o parte din stilul meu, nu va mai pot pacali !

Voi ce stil aveti? Dar cei apropiati ?

Krp

Viata ca un puzzle

Ieri mi-am luat un puzzle, n-am mai facut demult, si mi s-a facut ''pofta'', am ales unul care nu are foarte multe piese, dar are high-level of dificulty, pt ca piesele au forme neregulate :D si mesterind la el, m-am gandit ... cat de mult se aseamana vietile noastre cu un mega giga puzzle, cu jde mii de piese... sa explic

Cutia e tot timpul frumoasa, ne gandim, uaa ce fain o sa ma distrez, il dau gata in 2 zile si apoi il inramez. Cand deschidem cutia, vedem sutele de piese care parca toate sunt la fel, si ne gandim: ai de mine...e imposibil de facut ! = cam asa patim cand parasim copilaria inocenta si simpla ca un puzzle deja facut, si incepem adolescenta

Pentru unii, pasul urmator e sa ia fiecare piesa, sa caute una care se aseamana, dupa 3 ore isi baga picioarele cand vad ca au lipit 2 3 piese in cel mai bun caz si degeaba s-au tot uitat la poza de pe cutie, ca parca piesele dinauntru nu vor da niciodata imaginea stas imprimata frumos pe ambalaj ... Pentru altii, dupa mini sesiunea de panica de la deschiderea cutiei, urmeaza conturarea ''strategiei'': prima data fac rama, ca sa stiu cat e de mare, cam ce culori vin pe unde, si sa stiu clar ce am de facut. Apoi impart si aleg piesele pe culori - cele cu apa intr-o gramada, cele cu cer in alta gramada, cele cu verdeata in alta gramada, etc. = cam asa gestionam perioada adolescentei

Apoi, incetul cu incetul, prin metoda ''trial & error'', lipim cate o piesa pe rand, de cadrul creat mai devreme, iar imaginea deja incepe sa se contureze: apar primele fete, peisaje, forme, si deja castigam incredere in noi, si ne spunem ca in cateva zile va fi gata. Unele piese le cautam minute in sir, dupa forma sau culoarea lipsa, incercand sa umplem un anumit gol, si cand le vedem stim fara sa le mai probim ca acolo e locul lor, iar cand le asezam fac clic! si e perfect = cam asa patim cu persoanele, lucrurile, activitatile din viata noastra, cand am gasit ceea ce cautam, si ne indreptam usor usor inspre viata de adult

Avem unele bucati deja formate, rama se ingroasa si ajungem tot mai aproape de centrul imaginii, deja totul merge ca pe roate si pare ca pe final toate piesele se aranjeaza asa cum ni s-a promis pe cutie. Suntem mandri de ce am realizat, si deja ne gandim ce va urma dupa? = cam asa patim cand viata de adult e pe sfarsit, si ne indreptam usor catre batranete



Ultimul pas, cand puzzle-ul e gata, ar fi sa decidem ce dorim sa facem cu ceea ce am incropit si ne-a luat asa mult timp. Il intoarcem pe spate, il lipim cu scoci, si il punem intr-o rama frumoasa pe un perete gol. Astfel, oricine se poate uita la el, si vedea ce am realizat noi ... pe parcursul unei vieti intregi, exact ca un puzzle ...

Cateva cazuri speciale aici:  unii il vor dezmembra si il vor pastra in cutie, ca il mai fac ei candva inca odata...dar nu au inteles, ca un puzzle se face o singura data, si chiar daca la sfarsit ne lipseste o piesa, si pare ca avem cel mai mare ghinion din lume, sigur acea piesa e undeva sub pat, in vreun papuc sau uitata in cutie, si nu trebuie niciodata sa ne oprim din cautatul ei !

Poate nu  toti vor gusta metafora, insa ceea ce vroiam sa subliniez, e importanta primilor pasi, in adolescenta, cand ne formam strategia de viata, daca o facem!, si cat de mult conteaza acest lucru pentru tot restul desfasurarii vietii noastre, si cum acest simplu pas, ne ordoneaza si ne usureaza munca atat de mult incat nici cele mai nastrusnice piese nu vor rataci prin cutie pana cand cu sanse mici, sa le observam noi locul unde se potrivesc...

Voi cum ati procedat cu ''puzzle-ul'' vostru? :D

Krp

Ce spun serialele pe care le urmarim despre noi?

Ma gandeam acum cateva minute, ca exista o legatura puternica intre serialele TV pe care le urmarim, si personalitatea sau viata noastra pe de-a-ntregul.  Asa ca m-am analizat putin, reflectand asupra serialelor la care inca ma uit sau m-am uitat de-a lungul vremii. Deci, imi plac urmatoarele seriale pentru ca:

Carnivale – un serial exceptional filmat si regizat, care a costat HBO o groaza de bani si care sigur de aia a fost cancelled. E vorba de lupta dintre bine si rau, iar ingeri si demonii de pe pamant ii gasiti in cazul de fata la circ :P doar 2 sezoane, 24 ep, foarte foarte bine realizat, cu un iz misterios si infricosator pe alocuri, religios si induiosator pe de-alta parte, combinatia ideala pentru iubitorii de seriale SF/mistice/fanteziste

Seinfeld – e printre primele seriale la care m-am uitat, pe cand nu existau torrente sau dc++ uri si alte ghidusii de gen, si m-as uita si acum la el, in primul rand din cauza simplitatii umorului lui Jerry, si a felului in care remarca lucruri atat de banale din viata noastra, dar reuseste sa le dea un aer haios, ca o adiere pe care mai ca, mai ca no percepi, dart e racoreste pe spate. Imi place si modul in care sunt construite situatiile si personajele, in special George :D

  

Friends – pentru ca imi aduce mereu aminte de prietenii mei, si de toate prostiile prin care am trecut impreuna, dar am reusit sa le depasim chiar cu un zambet pe buze. Cel mai mult imi place de Chandler, dumele lui sunt excelente si ma binedispun oricand, si imi place si ca nu au prea mare legatura episoadele intre ele, ceea ce il face usor de urmarit in orice ordine se scot episoadele de pe net :)

Sex & the City – nu din cauza intamplarilor neaparat, ci mai degraba pentru scenele in care fetele se aduna la cafenea, si toarna tot ce li s-a intamplat cu cea mai proaspata sinceritate pe care am intalnit-o in vreun serial. Deci motivul pentru care imi place: imi aduce mereu aminte de gagicele mele, pe care le iubesc si cu care avem numeroase amintiri de gen prin diverse cafenele/apartamente/buzi :))

Heroes – imi place pentru ca e pe baza de genetica, si mie asta mi-a placut mereu, plus ca are foarte multe personaje diferite, iar personajul rau, Sylar, e un bunoc brunet care te scoate din toti sperietii dar te si hipnotizeaza in acelasi timp; povesti de dragoste, prietenie, familie, le are pe toate si la final binele castiga :P (ps: daca va uitati cap coada la toate sezoanele, sigur o sa vi se para ca e sfeclita rau povestea, probabil e, dar pentru fanii X-men si chestii de gen, amestecate cu teen movies si  presarat cu putin SF, e un serial ideal)

House MD – serialul meu preferat in curs de vizionare, bineinteles din cauza lui Greg House si sarcasmele lui mai mult decat acide, care te fac sa ai impresia ca e un porc insensibil; defapt in spatele schiopatatului se ascunde o inima mare si un suflet cald, care se exprima insa in felul lui propriu si extrem de frustrant

Fringe – un serial cu un subiect foarte bun, lumi paralele, care ajuns la sezonul 3 parca, deja e foarte tras de par, dar ma uit pentru profesorul Bishop si trazniile pe care le face, plus ca mi-ar placea sa se termine odata si sa aflu cine castiga :P pana atunci, mister din toate partile, cateva personaje dubioase, love love, santaj si duble identitati, suna bine nu?
  

Kyle XY – again, cancelled, desi mai bine asa, ca subiectul principal era cam tras de par deja, insa imi pare tare rau ca nu am aflat cum se gata povestea de dragoste intre Kyle si Jessi sau Amanda (sper ca ea), am ramas chiar trista cand am gatat ultimul episod… O coloana sonora foarte faina, pentru fanii genului Travis/Augustana/16 frames, plus ca are teen stories, genetics si personajul principal, Kyle, e un supercute genius  :D

Chuck – pe langa (febletea mea) un geek supercute ca si personaj principal, e o comedie cu tot felul de personaje haioase si spionaj pe baza de CIA, FBI, NSA si alte institutii de 3 litere din lumea intreaga, care se lupta cu diversi bad guys care vor sa puna stapanire pe lume. Chuck devine spion fara voia lui, si se alege cu o gagica-spion frumoasa foc, care ii apara curul la fiecare pas – un serial light, de relaxare, haios si foarte proaspat

The Big Bang Theory – descoperit mai nou, e genial din toate punctele de vedere – episoadele sunt scurte, compacte, presarate cu umor pentru toate gusturile, iar personajele sunt exceptional caracterizate, in special Sheldon pe care iti vine sa il strangi de gat, dar il ierti de fiecare data asa cum face Leonard, prietenul lui cel mai bun; mai jos un mic video cu cea mai tare faza EVER! din serial

 

+ bonus:  

 

The Office – imi place pentru ca e gen reality show, cu faze ataaaaaat de penibile ca in viata de zi cu zi, care te fac sa razi cu lacrimi sau sa iti scoti firele din cap, de la caz la caz. E usor de urmarit, episoadele sunt scurte si nu au foarte mare legatura intre ele, ideal pentru iubitorii de povesti corporate din studiile de caz – in serialul asta o sa vedeti situatii cum nu ati mai intalnit niciodata

Nip/tuck – ultima mea descoperire, ma uit doar de cateva zile si nu ma pot satura. E despre 2 chirurgi, plastic surgeons defapt, unul mai bunoc ca celalalt, si situatii din viata reala care te lovesc peste fata ca o halca de carne proaspat scoasa din porcul de Craciun, literally, daca nu va place sangele nu va uitati. E comic, e de plans, e de gandit, e twisted, e de ciuda, e de toate pentru toti :D abea astept sa vad ce urmeaza in sezoanele 2 – 7 (puteti sa va uitati linistiti ca s-a gatat, 7 e ultimul sezon)

Retina voastra de ce seriale e gadilata si de ce? :D

Krp

Rostul - de Dan Puric

 Mi-a trimis mama un text foarte interesant scris de Dan Puric. Nu prea stiu eu foarte multe despre el, doar ca scrie niste chestii foarte indraznete si care pun punctul pe multi iiiiiii asa cum imi place mie, si ca l-am vazut acum vreo 5 ani la Sighisoara intr-un one-man-show exceptional, dar se pare ca poate si mai mult de atat:

  "Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand tedesparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se
întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait,
nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa  dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum.
Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l
ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la  pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca  trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana  gasesc un italian batran cu care se marita. Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar
noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

  Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti."

Krp 

Despre clubbing si TM clubs

Nu ca as fi eu experta, ba dimportriva, dar mie nu imi plac cluburile, cel putin cele din Timisoara. Scriu acest post in speranta in care citeste cineva si ma poate contrazice cu un exemplu concret. Nu imi face placere sa merg in cluburi decat eventual pentru ca imi place sa dansez (nicidecum fauna sau stilul sau ce se imtampla acolo), si aici e problema: muzica. Aceleasi melodii ca la radio, over and over again, nu auzi nimic nou. Si cum dragu sa dansezi decat REPETITIV si cu miscari de robot de bucatarie :| Penibilu de pe lume, parca lumea nu mai stie sa se distreze normal si sanatos

Nu am chef de intrat in detalii, poate cu alta ocazie, vreau doar sa ma anuntati cand se deschide un club in care pun melodii de genul:

That's what i'm talkin' bout bitch! Asta da melodie pe care poti sa ''get down'' si sa transpiri pe bune, nu doar pentru ca iti respira in ceafa un pitziponk matol. Sau macar o combinatie de genul celei de mai jos, si daca in clubu' pe care il stiti voi, is si cativa animatori care arata macar pe sfert ca Don Omar (hot!), sunati-ma si is gata in 5 minute sa merem :D

Krp

PS: Missing Agua Loca, TO

Eu urasc duminicile

Mi-am adus aminte de una din lucrurile care ma enerveaza mult, si anume duminicile, si defapt toata treaba asta cu weekend-urile.

NU IMI PLAC duminicile, pentru ca - evident - a doua zi e luni. Si de putine ori ma incanta ziua de luni, si de aia ca tot timpul noaptea duminica spre luni, dorm foarte foarte rau si nu ma odihnesc deloc. Singurul caz in care nu se intampla povestea asta e cand am o activitate concreta, placuta, sau mergem undeva dragut :) Deci, nu prea imi plac weekend-urile seci, nu le pot pune la socoteala, si imi lasa asa o impresie ca saptamanile se continua una dupa alta fara pauza.

Si defapt problema mea e alta...mi-am dat seama ca nici sambetele nu prea imi plac, din acelasi motiv: maine e duminica, a doua zi e luni :| DAR ! imi plac vinerile la nebunie ! :D sper sa nu se ia boala mai sus amintita si pentru zilele de vineri...curand cred ca o sa ma enerveze toate zilele din saptamana :))

Voua ce zi va place?

Krp

As vrea sa fiu pamant ...

E duminica dimineata, si numa sa invat nu am chef ...  asa ca am decis sa fac ceva util, si mi-am replantat craciunita care in ultima vreme am reusit s-o fac sa cheleasca aproape de toate frunzele :((

Si in procesul mai sus amintit, mi-am adus aminte ca ... iubesc pamantul ! (not the Big Whole One, ci chestia aia maro pe care calcam uneori si nu ne place ca ne murdarim, asa ca preferam so ignoram de cele mai multe ori) Imi place sa ma murdaresc de pamant :)) as sta ore in sir cu mainile in pamant, ud sau uscat, si nu ma deranjeaza ca imi intra sub unghii, e ceva primitiv in asta ce imi place tare mult

Imi aduc aminte cum in copilarie in fata blocului, faceam omuleti din noroi si mama mama ce ne mai distram :D pentru ceilalti asta era o distractie in criza de alte idei mai bune, pe cand eu iubeam cand se intampla sa ne aducem aminte de varianta asta :P

Oricum e clar ca e si de la zodie, deci sigur mi se potriveste, dar ma gandeam ca dintre cele 4 elemente, mi-ar placea sa fiu pamant ! Aerul e prea ...usuratic si volatil, nepalpabil si fara miros, deci neinteresant. Focul are ceva putin demonic in el, chiar daca omenirea a reusit sa il stapaneasca, dar e prea zvapaiatic pentru mine. Apa in schimb imi place, iubesc sa ma relaxez in apa si as pluti ore la rand in apa (mai ales cand nu pot simti fundul apei), dar nu e pentru mine, doar pentru cateva minute/ore/zile la mare sau mai stiu eu unde.

Deci daca as avea de ales in ce sa ma reincarnez (!), as alege pamantul - stabilitate si siguranta, chiar daca pentru unii pare plictisitor sau neinteresant, eu vreau sa fiu pamant ! Desi daca stau bine sa ma gandesc la faza cu reincarnatu, imi explica Simo ca odata ce ai ajuns om, nu mai poti regresa (in ceva inferior, gen piatra sau guma de mestecat pe scaunul de la cinema), asa ca va trebui sa sper sa ma reincarnez intr-o forma superioara de pamant...hmm, cum ar fi...jegul de sub unghiile lui Base' ? sau praful de pe Jimmy Choo-jii (sau cum dracu o fi pluralul) a lu Udrea :))

Just kidding, oricum nu prea stiu ce sa zic de faza cu reincarnatul, dar oricum nu prea conteaza ca daca nu e adevarat, tot pamant voi ajunge (vezi varianta Crestina), so lucky me :D

Voi ce ati alege?

Finally, new theme :D

Imi place. Si e singura la care nu a dat eroare sau mai stiu eu ce bazdaganii :| deci ma opresc din cautat, ramane. La pachet va rog!

Pierdut carte, rog informatii

Pierdut una bucata carte: Parfumul, de Patrick Suskind.

Va rog, cine are informatii legate de eu-carte, datand din perioada 2002 incoace, sa ma contacteze.
1. Daca v-am imprumutat-o, va rog sa recunoasteti si o puteti pastra, macar sa aflu unde e :)
2. Daca v-am facut-o cadou, idem 1.

PS: Nu sunt convinsa ca am avut-o, sau doar am intentionat sa o cumpar. Dar la mine acasa, in mana, in fata ochilor, am avut-o. Cine ma poate lumina, please help.

Krp

Nu mai pot cu 2012 !

Deci pur si simplu nu mai pot...Astazi am primit (sper ca in gluma, ca e de la mama) un mail in care sunt adunate toate idioteniile despre ce o sa se intample in urmatorii 2 ani, ca si cum cineva ar fi google-uit ''bullshit profecies for 2012" si le-ar fi adunat frumos intr-un singur rahat de mail. COME ON ! Unele or fi adevarate, nu zic, dar hai sa nu ne dam cu curu de pamant si sa nu speram ca o sa ne vedem aura unul altuia si o sa facem sex prin telepatie (or what not)... Si chiar daca o sa fie asa, si asa nu putem sa aflam AZI.

Ar fi tare totusi, sa se intample unele din ele. Eu de exemplu, vreau sa imi profetiti (is that a word?) voi asa, binisor, cam unde pe pamantu asta o sa fie cel mai bine, ca vrea sa-mi trag si io o casa si sa nu fac o investitie degeaba, sa ma trezesc cu casa prabusita in cotorul pamantului. Sau si mai bine, vreau sa pot vedea prin haine, sa vad care cum de unde va cumparati chilotii, sa fiu si eu in ton cu lumea. Ia, care ma investiti cu puterea asta? Sau trebe sa-mi cumpar inainte vre-un inel de la Captain Planet?..Hm..

Vorbeam azi cu Laura despre carti uitate, dar cand am citit mail-ul mi-am adus aminte de caramida de 1000 de pagini a lui Umberto Eco, pe care o citesti doar sa vezi ''care naiba e faza'' la final ? Doar pentru ca sa afli ca defapt ''nu e nici o faza'', ca e defapt doar o mega-conspiratie ca toata lumea sa creada ca exista o mega-conspiratie. Tare nu? Suna cunoscut, si pe toti care distribuiti astfel de mail-uri, va banui ca va intalniti in tot felu de locuri dubioase si va ganditi cum sa mai prostiti cativa fraieri.

Si daca tot cititi cu siguranta toate blogurile din lume, si cu siguranta si asta (sac! v-am prins!), ia sa va faceti voi un profil da' feisbuc, sa poata lumea sa va dea like, frate! Sa veniti la mine sa va laudati cand aveti 6 miliarde de preteni, va dau si io add atunci, parol!

Krp

PS: Daca nu aveti deja un profil, cand il faceti o sa va dau in judecata pentru drepturi de autor :)) Ca si asa aveti voi toti banii din lume, de ce sa nu-mi cumpar si eu vreo 3 kile de karma din banii vostri, ia?

Despre EU

Din cate am sesizat, tăt omu cu blog are un post asemanator, so here goes (in ordine aleatorie, nu dupa importanta):

- ma cheama Cristina (Kripy say Krp pentru unii prieteni apropiati), sunt din Timisoara si ma mandresc ca sunt Banateanca (nu pentru un motiv anume, e doar in sanje :)) )
- sunt casatorita cu Marius, cel mai minunat om din lume
- am o familie restransa dar suntem foarte apropiati si ne ajutam oricand: cei mai calumea parinti din lume, cei mai cool veri, cea mai frumoasa cumnatica si cei mai buni socri :D si cei mai cei toti si tot asa :D
- am prieteni adevarati (in limita numerica a ambelor maini) pe care ma pot baza oricand, se stiu ei care
- lucrez in PR (in zilele bune) si managementul proiectelor (restul zilelor) si am terminat Comunicare si Relatii publice; actualmente abea astept sa termin masterul de Ingineria si managementul competitivitatii
- imi plac/e (asta e mai lung): ciocolata, cainii, bancurile, camioanele, machiajele si cosmeticele, lucrurile mici, culorile ''discutabile'', imi place apa si mai ales marea, iubesc sa ma joc cu mainile prin pamant, imi place parul meu cret, imi place sa gatesc, un ''like'' pt Universitatea Politehnica din Timisoara (nu si echipa de fotbal), excursiile si vacantele si weekend-urile, muzica latino si melodiile care au acel ceva care imi gadila urechea (orice gen ar fi) si ... altele care poate daca nu imi vin in minte nu sunt asa importante
- nu imi plac/e: sa scriu cu diacritice si sa pun cratima cand scriu pe net, sa stau peste program, sa fac ceva doar pentru ca ''trebuie'', nu imi place sa schimb lucrurile daca merg / sunt inca bune, nu imi place sa ma uit la TV decat la filme sau documentare, urasc ... faptul ca sunt multe lucruri care nu imi plac, si acum nu imi vin in minte (poate le pot edita ulterior :)) )
- etc., dar mi-am pierdut inspiratia

Krp

hi :)

Salutare cititorule :D

In ciuda faptului ca detest ''lucrurile la moda'' si trend-urile si toate persoanele care fac un lucru doar pentru ca il fac multi altii, astazi, duminica seara, mi s-a aprins un bec si m-am gandit sa imi fac blog.

Nu de alta dar uneori ma chinuie talentul, sau vreau sa spun cuiva ce chestie tare am vazut / gasit / auzit, si asta o sa fac si aici. Nu stiu ce e cu butoanele astea din jur, de ce blogger.com (cred ca era primul gasit de google) si nici nu imi pasa prea mult, cand o sa am chef o sa aflu eu :D

Nu stiu cat o sa ma tina si cat de des o sa postez, dar e bine sa fie facut :))

Krp